Plouă
Pic, pic o ploaie cade-ncet,
misterios pe geam.
Pic, pic o lacrim-amară se sparge
ca valul în ocean
Pic, pic pe fruntea unui osândit
loveşte tactul infernal.
Pic, pic e omul picătură în
spaţiul sideral
Pic, pic din vene-un fir cărămiziu
prea paşnic se prelinge,
Pic, pic sudoarea muribundului
se-mpreuneză-n sânge.
Pic, pic şi-n mine curge-ncet
veninul nebuniei
Pic, pic lovesc cu nepăsare stropi,
martorii muţi ai agoniei.
Pic, pic cad iarăşi lacrime amare
a zeilor din cer.
Pic, pic răsună sticla, nicicând
umplându-se cu ser.
Pic, pic se scurge-o dâră de salivă,
din colţ de gură un amar venin,
Pic, pic in ploscă, adio crâmpei de demnitate,
adio spirit masculin.
Tic-tac un ceas în clipa morţii subit
se poticneşte.
.......................................................................
Pic, pic o lacrimă fugară tribut celui
ce în sicriu acum se odihneşte.
Pic, pic o picătură doar atinge
chipul livid dar fericit,
...şi ploaia s-a oprit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu