Poezie, proza, si critica literara

Poezii, scurte nuvele si poate romane scrise de mine si prietenii mei, precum si recenzii de carte sau alte subiecte interesante

Poezia mea preferata, recitata de James Earl Jones si vocea lui extraordinara.
Fundalul muzical este Sonata Lunii - Ludwig v. Beethoven iar fotografiile sunt luate de pe Internet.
Conceptia si editarea sunt ale mele.
Enjoy!




Si versiunea cu subtitrarea in engleza:


Geneza

Din haos încet, lumini se aprind,
O boltă albastră, vârstată cu-argint,
Şi-n faţa-i oglindă, oceanul, cu valuri sclipind.
Un disc cald de aur, ridică oceanul, el e vinovatul
Din valuri semeţ se înalţă de-acuma uscatul
Jilav şi rece, da’ luna îi zvantă şi câmpul şi dealul
Lujeri verzui, către cer ca mâini ei tânjesc;
Ieri lujeri, azi arbori, mici vietăţi în umbra lor cresc,
În ceruri şi-n ape, legiuni de aripe, de viaţă pleznesc,
Din apă şi piatră şi pământ afânat
Şi-un picur de mană, se naşte-al lumii viitor împărat;
Făr’ de coroană, dar de toţi respectat – e primul bărbat
Totu-i perfect, şi-un fir de praf şi cea mai palidă stea,
Dar lumea-i prea simplă, nu-i bună, nici rea,
Şi-n clipa aceea de dulce-amar-nebunie, zeii-au creat-o pe EA…
Miros de tămâie şi dulce ca mierea,
Piele-zăpadă şi faţă de zână, chemând mângâierea,
Cu pasul uşor şi glasul ca-n codru-adierea.
Un corp ca de viespe şi părul căzând în cascadă,
Ochi sclipitori ce-ţi devin lumea toată
Şi-un zâmbet stingher pen-care ţi-ai da viaţa-ndată,
Dar puseră zeii şi-un strop sau mai mulţi de venin,
Deci buze ca mierea rostesc doar amarul pelin
Şi-l picură-n suflet, din leagăn şi până-n ţintirim.
Întunecă minţi şi devine încet singurul lucru din viaţă,
Dar nimic nu e clar şi-nvârte o lume în enigmatică ceaţă,
A lumii-mpărat, în plasele ei e prins ca o biată paiaţă
Cu corpul de zână şi mintea de drac
Cu-n deget învârte o lume ca aţa prin ac
Ceea ce zeii, perfizi au creat…
                                      FEMEIA!

Fifty – Fifty

Eşti Ying-ul, sunt Yang-ul – Suntem armonie
Eşti lună, sunt soare – Suntem Galaxie
Eşti floare-s albină – Suntem stropul de miere,
Eşti iluzie-s vis – Suntem o eternă părere
Eşti înger, sunt diavol – Suntem o credinţă
Eşti Nordul, sunt Sudul – Suntem o exactă ştiinţă.

Magnetu-i stricat şi polii opuşi nu s-atrag,
Tu urci către cer, pe mine genuni mă atrag.
Eşti ziua, sunt noaptea, nicicând împreună
Am aripa ruptă, aroma-ţi pe altu-l îndrumă.
Eşti rece distantă, şi-ngheţi din mine văpaia,
Între întuneric şi lumină, umbrele noastre nu întinează odaia,

Căci, eşti jumătate şi sunt jumătate,
Şi eşti doar iubire şi sunt doar iubire,
Dar altă iubire şi jumătatea e alta,
Căci acum sunt Omega, iar altul e Alfa…

Ghicitoare

Un singur atom la facerea lumii
Un Dumnezeu deasupra genunii
O planetă cu viaţă între sute de sori
O rasă cu lacrimi şi amar şi sudori
Un făt doar palpită în pântecul mamei
El singur respiră, şi mănâncă şi doarme
Copilu-i mai mare, tot singur, stingher,
El râde, aleargă, şi-apoi suspină-ntr-un ungher.
Prin buze şi sâni şi prieteni nebuni,
Cu drog şi alcool trec ani tineri şi buni,
O mască grotească tot mereu arborează,
Dar singur mereu, în noapte oftează.
Anii-au trecut şi s-a dus libertatea,
Acum e întreg, şi-a găsit jumătatea;
Cu ea-i plin de viaţă, nu emite-un suspin,
Nu vrea s-o-ntristeze, căci tot singur e-n al său chin.
Dar ani au trecut, şi s-au născut, feciori bucălaţi,
De părinţi alintaţi, cu faţă vioaie, dar ochi întristaţi.
Si tata-i priveşte, înţelege ş-oftează,
Şi ei sunt tot singuri, dar timpul lucrează…
Şi anii mai trec, copiii-au plecat- ard regrete târzii,
Cu nevasta-mpreună, dar singuri mereu,
                       Până-ntr-o zi…


Singuri ne naştem şi singuri trăim,
Şi oare cu cine-mpreună murim?

Romanţa de niciodată

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Căci orişice lacrimă torni.
Îmi arde în suflet ca focul
Şi lasă în urmă doar răni.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Căci inima mi-ai sfărâmat.
Şi ea, ca şi tine îmi plânge,
Cu lacrimi de sânge-nchegat.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Cu lacrimi amare – pelin.
Dă-mi mie mai bine durerea,
Să sufăr dar să şi-o alin.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Nimic nu-i în lume pierdut.
Nici timpul, nici lumea, nici moartea.
Pentru tine eu le-am şi bătut.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Cand plângi se-nfioară şi norii
Stele se sting şi zi nu va fi
Căci nu mai răsar nici chiar sorii.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Căci doamna din viaţa-mi mai eşti
Nu e acesta sfârşitul,
Tu eu, peste veci, ca-n poveşti.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Căci fiece lacrim-a ta
Albea un fir din cel păru-mi
Şi viaţa c-un an îmi scurta.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Eşti aşa de frumoasă când râzi,
Mi-aş da toata viaţa şi lumea cu totul,
Sufletu-acuma să simt că-ţi deschizi.

Nu mai plânge, nu plânge, iubito,
Nici eu nu mai ştiu ce să zic,
Ştiu doar c-ale tale sclipinde smaralde
Mă fac să mor câte-un pic.

Histoires des mers

Ments dans cages, coeurs dans cages,
Perissant dans marecages.
On se forment des images
Les traits de ton visage
Des histoires on racontent
Les espoires remontent.
Tous les sens se trompent.
Les eaux vont pas se rompre
Ange parmi les vagues
Gente, jolie dame
Reve de liberte
Source de gaiete.
Vent parmi les toiles.
Messager d’etoile.
Amour perdu.
Arbre a feuilles bleaux,
Vives comme tes yeaux.
Amour, gentil sentiment.
Pensent tous, mais ils se trompent
La pluie crie la sorte
Caresse tes yeux morts.
Hurle de solitude
Couvre ton corps nude
Le ciel souffle son essence
Penetrant dans tout mes sens.
Mort sans vie, tristesse sans joie,
C’est toi sans moi, c’est moi sans toi.
Douleur indicible,
Draguer sans une cible.
Amour viscerale.
Tranchant le cour hibernale.
Pensees divergents,
Voitures sans volants.
Perdu sans un signe,
Horizont sans une ligne.
Labirinth de l’amour
Vie molle ou dure.
Amoureux sans espoir
Perdus dans le parfum du soir.
Une lame sans epee
Blanc messager du paix.
Mensonge guerierre
Passion en pierre.
Ombre passagere
Enfant de l’éclair.
Eau vive de la creation,
Mere de l’inspiration.
Le mammouth divine sur moi va s’assesoir.
Bonjour, je t’aime, bonsoir.

Pastel citadin

Fierbe asfaltul şi fierb amintiri,
Zgura topită înşeală priviri,
Nori de cretă arsă acoperă cerul,
Praf şi gunoi întregesc eşicherul,
Maşini în rugină îşi plâng bătrâneţea,
Salopete murdare îşi pierd tinereţea,
Garduri de sârmă rânjesc dinţii goi,
O sirenă îngână, cânt de strigoi,
Din rana uitării, Pământul răcneşte,
Noroi în sudoare, alături dospeşte,
Trecut, dezolare, înghite prezentul.
Om, societate, lăsăm testamentul:
Lemne contorte şi fiare-n rugină,
Pământ răscolit şi-un rest de maşină.

Va invit sa folositi liber orice informatii aflate pe acest site cata vreme ma mentionati ca autor si treceti un link catre aceasta pagina.